Moto: “Gratia expresiva a unui anumit mod de a fi,
nu corectitudinea sau desavarsirea plastica,
este obiectul care provoaca efectiv iubirea”
Cu totii vorbim despre aproape orice, lucruri grave, chestiuni simple, suntem critici literari sau de arta, comentam filmele, laudam sau denigram sportivii, ne « jucam » pe scena politica, suntem actori sociali constienti sau semiconstienti.
Dar, pana la un anumit moment dat, pana cand este vorba de dragoste, de iubire, de sentimentul erotic, si, mai ales, cand este vorba de al nostru sentiment. Gasim greu cuvinte sa spunem, chiar si subiectivi fiind, ce este dragostea si, in special, cum si cand apare aceasta. Cand te pune, sa spunem, nenorocul sa intrebi pe cineva, din pura curiozitate sau ironica malitiozitate, cum s-a intamplat « minunea », are impresia ca ceva ai tu de gand, e ceva in spatele curiozitatii tale, nu intrebi tu asa nitam-nisam. Are impresia ca e un lucru atat de vizibil, incat, ori e la mintea oricui (si ce e atat de peremptoriu, de ce sa mai fie explicat), ori nu ai ce face si te frige nevoia de vreo gluma.
Dar (bata-l vina, ca mereu exista unul) lucrurile si fenomenele evidente nu sunt chiar atat de simple pe cat par. Dragostea, iubirea, indragostirea sunt, as putea sa spun, complexe erotico-fiziologico-sentimentalo-emotionalo- etc destul de greu explicabile, ce au ramas, chiar pana acum, foarte rar analizate si explicate stiintific, cu toate ca fac obiectul si subiectul atator veacuri de…poezie. Doar filosofia ce se mai incumeta, in inconstienta ei patrunzatoare, sa intre in tainele dragostei.
Se spune ca dragostea este unul dintre cele mai specifice si des intalnite sentimente umane, vorba aceea, d-aia exista sase miliarde (multi, putini) de oameni pe Terra. Glumesc ! Si atunci !? De ce putin studiat, si asa de mult adulat ? De ce nu exista instrumentele necesare descifrarii ei ? Ce pot sa spun este ca dragostea ramane inca un motiv mistic, misterios, fara definitii, fara un inceput clar si un sfarsit evident. Dar oare se cade sa fie obiectivizata, pentru ca, spun multi, dragostea trebuie traita, simtita, nu privita prin lupe si obiective atent alese, si intoarsa pe toate fetele. Insa unii nu se astampara !
Sunt de parere ca manifestarea si comportamentul persoanelor indragostite sunt revelatoare pentru intelegerea unui fenomen atat de complex. Si aici intra in discutie componenta importnata ce tine de acea dinamica a nonverbalului.
Cand vorbim de indragostire, asa cum spune Ortega y Gasset, “ la inceputurile ei, nu e nimic mai mult decat asta: atentie anormal fixata asupra altei personae. Daca aceasta stie sa-si foloseasca situatia privilegiata si alimenteaza in mod ingenios atentia respectiva, restul se va produce printr-un mecanism inevitabil. Cu fiecare zi se va gasi si mai in avans fata de linia celorlalti, a indiferentilor, cu fiecare zi va disloca un spatiu si mai mare in sufletul atent. Acesta se va simti tot mai incapabil de a nu-i mai acorda atentie celui privilegiat.” (Studii despre iubire) Ei !, sa nu va inghesuiti acum spre librarii, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Sper ca nu va ganditi la atentie ca la niste ochi holbati, un gat intins in fata, maini tremurande ca de adolescent dornic de afirmare erotica. Atentia inspirata se recunoaste incepand cu flirtul, cum strangi mana persoanei, care sunt primele cuvinte si cum sunt rostite acestea, cum faci sa-i prinzi privirea fara a fi prea insistent, cum nu-i invadezi spatiul, cum tii pasul cu aceasta.
Nu totul tine de fizic sau sarm, conteaza si modul in care ii dai de inteles celuilalt ca te intereseaza si ca nu-i acorzi doar o atentie din politete sau curtoazie. Aspectele minore de genul paralimbajului sau expresiei faciale ce se manifesta in timpul statuarii primei impresii fac ca « misterul » indragostirii sa capete o oarecare « atroce » dezvaluire. Dar, bineinteles, dragostea presupune mult mai multe. Daca este sa fim rigurosi, asa cum se cade, ar trebui sa facem niste precizari pe care am sa le utilizez in articolele urmatoare, aici nefiind destul spatiu. Ma refer la o serie de emotii si sentimente conexe iubirii, dar care nu presupun iubire : dorinta, curiozitate, obstinatie, manie, fictiune sentimentala sincera etc.
Indragostirea este activa, este pro cineva, este interesata, unii ar spune si interesanta., “iubirea e, asadar, prin insasi esenta ei, alegere. Si cum ea germineaza din centrul personal, din profunzimea sufleteasca, principiile selective care decid in privinta ei sunt in acelasi timp preferintele cele mai intinse si mai tainice care ne alcatuiesc caracterul individual.” ( idem)
Intre cei doi indragostiti mereu vor exista energii, latente sau manifeste. Vor fi mai agitati ca ceilalti, mereu dornici sa se iubeasca, vor incerca sa se sarute din priviri, se cauta unul pe celalalt, se vor gasi intr-un sincronism comportamental perpetuu, unele cupluri chiar se imbraca asemanator. Si toate aceste comportamente au rolul lor benefic de a creste, augmenta si mai mult sentimentul complex al iubirii. Atunci cand celalalt nu-ti raspunde cu aceeasi intensitate, incepi sa te gandesti la ce s-a putut intampla, deja ea/el a disparut din centrul atentiei tale, astfel pierzandu-se putin din puterea dragostei voastre.
Modul de a fi…, de a te comporta, de a te dedica, face sa te indragostesti.
nu corectitudinea sau desavarsirea plastica,
este obiectul care provoaca efectiv iubirea”
Cu totii vorbim despre aproape orice, lucruri grave, chestiuni simple, suntem critici literari sau de arta, comentam filmele, laudam sau denigram sportivii, ne « jucam » pe scena politica, suntem actori sociali constienti sau semiconstienti.
Dar, pana la un anumit moment dat, pana cand este vorba de dragoste, de iubire, de sentimentul erotic, si, mai ales, cand este vorba de al nostru sentiment. Gasim greu cuvinte sa spunem, chiar si subiectivi fiind, ce este dragostea si, in special, cum si cand apare aceasta. Cand te pune, sa spunem, nenorocul sa intrebi pe cineva, din pura curiozitate sau ironica malitiozitate, cum s-a intamplat « minunea », are impresia ca ceva ai tu de gand, e ceva in spatele curiozitatii tale, nu intrebi tu asa nitam-nisam. Are impresia ca e un lucru atat de vizibil, incat, ori e la mintea oricui (si ce e atat de peremptoriu, de ce sa mai fie explicat), ori nu ai ce face si te frige nevoia de vreo gluma.
Dar (bata-l vina, ca mereu exista unul) lucrurile si fenomenele evidente nu sunt chiar atat de simple pe cat par. Dragostea, iubirea, indragostirea sunt, as putea sa spun, complexe erotico-fiziologico-sentimentalo-emotionalo- etc destul de greu explicabile, ce au ramas, chiar pana acum, foarte rar analizate si explicate stiintific, cu toate ca fac obiectul si subiectul atator veacuri de…poezie. Doar filosofia ce se mai incumeta, in inconstienta ei patrunzatoare, sa intre in tainele dragostei.
Se spune ca dragostea este unul dintre cele mai specifice si des intalnite sentimente umane, vorba aceea, d-aia exista sase miliarde (multi, putini) de oameni pe Terra. Glumesc ! Si atunci !? De ce putin studiat, si asa de mult adulat ? De ce nu exista instrumentele necesare descifrarii ei ? Ce pot sa spun este ca dragostea ramane inca un motiv mistic, misterios, fara definitii, fara un inceput clar si un sfarsit evident. Dar oare se cade sa fie obiectivizata, pentru ca, spun multi, dragostea trebuie traita, simtita, nu privita prin lupe si obiective atent alese, si intoarsa pe toate fetele. Insa unii nu se astampara !
Sunt de parere ca manifestarea si comportamentul persoanelor indragostite sunt revelatoare pentru intelegerea unui fenomen atat de complex. Si aici intra in discutie componenta importnata ce tine de acea dinamica a nonverbalului.
Cand vorbim de indragostire, asa cum spune Ortega y Gasset, “ la inceputurile ei, nu e nimic mai mult decat asta: atentie anormal fixata asupra altei personae. Daca aceasta stie sa-si foloseasca situatia privilegiata si alimenteaza in mod ingenios atentia respectiva, restul se va produce printr-un mecanism inevitabil. Cu fiecare zi se va gasi si mai in avans fata de linia celorlalti, a indiferentilor, cu fiecare zi va disloca un spatiu si mai mare in sufletul atent. Acesta se va simti tot mai incapabil de a nu-i mai acorda atentie celui privilegiat.” (Studii despre iubire) Ei !, sa nu va inghesuiti acum spre librarii, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Sper ca nu va ganditi la atentie ca la niste ochi holbati, un gat intins in fata, maini tremurande ca de adolescent dornic de afirmare erotica. Atentia inspirata se recunoaste incepand cu flirtul, cum strangi mana persoanei, care sunt primele cuvinte si cum sunt rostite acestea, cum faci sa-i prinzi privirea fara a fi prea insistent, cum nu-i invadezi spatiul, cum tii pasul cu aceasta.
Nu totul tine de fizic sau sarm, conteaza si modul in care ii dai de inteles celuilalt ca te intereseaza si ca nu-i acorzi doar o atentie din politete sau curtoazie. Aspectele minore de genul paralimbajului sau expresiei faciale ce se manifesta in timpul statuarii primei impresii fac ca « misterul » indragostirii sa capete o oarecare « atroce » dezvaluire. Dar, bineinteles, dragostea presupune mult mai multe. Daca este sa fim rigurosi, asa cum se cade, ar trebui sa facem niste precizari pe care am sa le utilizez in articolele urmatoare, aici nefiind destul spatiu. Ma refer la o serie de emotii si sentimente conexe iubirii, dar care nu presupun iubire : dorinta, curiozitate, obstinatie, manie, fictiune sentimentala sincera etc.
Indragostirea este activa, este pro cineva, este interesata, unii ar spune si interesanta., “iubirea e, asadar, prin insasi esenta ei, alegere. Si cum ea germineaza din centrul personal, din profunzimea sufleteasca, principiile selective care decid in privinta ei sunt in acelasi timp preferintele cele mai intinse si mai tainice care ne alcatuiesc caracterul individual.” ( idem)
Intre cei doi indragostiti mereu vor exista energii, latente sau manifeste. Vor fi mai agitati ca ceilalti, mereu dornici sa se iubeasca, vor incerca sa se sarute din priviri, se cauta unul pe celalalt, se vor gasi intr-un sincronism comportamental perpetuu, unele cupluri chiar se imbraca asemanator. Si toate aceste comportamente au rolul lor benefic de a creste, augmenta si mai mult sentimentul complex al iubirii. Atunci cand celalalt nu-ti raspunde cu aceeasi intensitate, incepi sa te gandesti la ce s-a putut intampla, deja ea/el a disparut din centrul atentiei tale, astfel pierzandu-se putin din puterea dragostei voastre.
Modul de a fi…, de a te comporta, de a te dedica, face sa te indragostesti.
